A fost odată…un băiat cu un câine în centrul marelui oraș. Era perioada neagră, când autoritățile ne obligau să stăm în casă. Străzile erau pustii ziua și noaptea. Covid 19 luase în stăpânire lumea întreagă. Dar pe Strada Mare era prezent un suflet. Un băiat care nu se temea de niciun virus și care cerșea, deși nu avea cui, nu trecea nimeni!
Păzit de cățel
Se așeza pe jos cât era de lung și adormea. În timp ce fidelul său prieten, un cățel îi veghea somnul. Polițiștii locali îl alungau mereu. Si băiatul dispărea, se făcea nevăzut pentru…24 de ore. Revenea zilnic. Și adormea aproximativ în același loc.
Prieteni blănoși
La un interval de câțiva ani, ciudatul necunoscut a revenit. Iar cerșește. În prezent se așează pe Strada Griviței unde e vadul mai bun. Nici acum nu e singur. Însă nu mai are un paznic necuvântător ci…doi! În chip bizar, nu doar cerșetorul doarme ceasuri întregi ziua-n amiaza-mare ci și cei doi blănoși!
Nimic nou
Nu se știe prin ce mister, toți trei sunt cuprinși de o stare de somnolență. Dorm îmbrățișați. Iar piteștenii privesc uluiți. Unii îl miluiesc pe băiat cu un leu, doi sau cinci. Bătrânele scuipă-n sân și-și fac cruce. Alții trec dând din cap a dezaprobare. Polițiștii locali au din nou de lucru cu el. Și-au amintit cum… a fost odată o pandemie și un băiat nepăsător care dormea pe Strada Mare cu un cățel. Iar acum, cu doi. “Ce este a mai fost, ce a fost va mai fi, nu-i nimic nou sub soare…” spune Eclesiastul.
