Duminică 8 iunie, credincioșii ortodocși au prăznuit Rusaliile, Pogorârea Sfântului Duh. Una dintre cele mai mari și mai dragi sărbători pentru români. În mediul rural se păstrează multe tradiții legate de această zi. Pentru a nu mai aminti și superstițiile care nu au nimic de-a face cu învățătura creștină.
În altarul de vară
Sute de piteșteni și-au îndreptat pașii către așezământul monahal din pădurea Trivale. Sf. Liturghie a fost săvârșită de starețul obștii monahale împreună cu câțiva preoți, în altarul de vară. Curtea sfântului locaș a fost arhiplină.
Binecuvântare
Dreptcredincioșii au îndurat cu stoicism căldura și setea însă au fost “îndestulați“ sufletește. Starețul schitului, unul dintre cei mai buni duhovnici ai eparhiei Argeșului și Muscelului, care a viețuit vreme îndelungată la Mănăstirea Slănic, a binecuvântat enoriașii stropindu-i cu agheasmă.
Emoție maximă
Momentul culminant a fost invocarea Sf. Duh care a pogorât asupra credincioșilor prin rugăciunile micului sobor de preoți. Au fost clipe cutremurătoare și toți laolaltă și fiecare în parte a simțit fiorul divin.
Darul cuvioșilor
Sf. Duh a pogorât în urmă cu două mii de ani asupra apostolilor sub formă de limbi de foc. Conform tradiției, fiecărui credincios i-au fost dăruite de către preoți frunze de nuc, ca întruchipare simbolică a limbilor de foc care au apărut la Cincizecime.
La loc de cinste
Mare a fost bucuria duhovnicească a celor care au plecat spre casele lor purtând în mâini frunzele de nuc sfințite. Ele sunt păstrate în tot timpul anului în partea de Răsărit a casei, lângă icoană, candelă și ramura de busuioc de la Bobotează.
În mijlocul oamenilor
După ce au fost miruiți, oamenii au plecat spre casele lor liniștiți sufletește și încredințați că Sf. Duh a pogorât și asupra lor, întocmai ca apostolii în ziua pierdută în negura timpului. Ca și atunci, demult, și în această duminică, Dumnezeu cel Întreit a fost între oamenii care cred în El. Hristos și-a făcut simțită prezența în mijlocul dreptcredincioșilor, în sufletele lor, al celor care L-au primit pe cel care, de dincolo de veacuri ne spune: “Iată, Eu stau la ușă și bat. Și cine-mi va deschide…”
